istoric

   
LOCAŢIE

Castrul se află amplasat în Poiana Bivolari, în teritoriul oraşului Călimăneşti (judeţul Vâlcea), în vecinătatea Mănăstirii Cozia. Fortificaţia este situată pe malul stâng al Oltului, pe o terasă aflată cu 10 m deasupra nivelului iniţial al râului, având lungime de aproape 1 km şi lăţime maximă de 300 m. La nord, est şi sud Poiana este delimitată de înălţimi ce coboară dinspre Masivul Cozia. Castrul este poziţionat în sudul acesteia, lângă pârâul Muşeţel. Erodarea terasei de către Olt a făcut ca încă din antichitate să fie distrusă latura vestică a acestuia.

 
arutela locatie
     
TABULA PEUTINGERIANA
   
CONSTRUIRE
Castrul face parte din linia de fortificaţii de pe Valea Oltului (Limes Alutanus) şi a fost ridicat în 138 de către o unitate de arcaşi sirieni (Suri sagitarii) , în timpul domniei împăratului Hadrianus (117-138), din ordinul procuratorului imperial al Daciei Inferior Titus Flavius Constans. Acest lucru este consemnat în două inscripţii de fondare, cu text identic, descoperite de P. Polonic lângă porta praetoria, respectiv lângă porta principalis dextra. Textul inscripţiilor este următorul:
INSCRIPŢIE DE FONDARE

Imp(eratore) Caes(are) divi Traiani Part(hici)
fil(io) divi Nervae nep(ote) Traiano
Hadriano Aug(usto) p(ontifice) m(aximo) tr(ibunicia) pot(estate)
XXII co(n)s(ule) III p(atre) p(atriae), Suri sag(ittarii)
Sub T. Flavio Constante proc(uratore) Aug(usti)

„În timpul împăratului Caesar, fiu al divinului Traian, învingătorul parţilor, nepot al divinului Nerva, Traianus Hadrianus Augustus, mare preot, investit cu a XXII-a putere tribunicană, deţinând trei consulate, părinte al patriei, arcaşii sirieni (au ridicat castrul) sub ordinele lui T. Flavius Constans, procuratorul împăratului”.

   
ROLUL CASTRULUI
Necesitatea construirii fortificaţiei Arutela a fost generată de deschiderea noului traseu rutier prin regiunea extrem de accidentată a pasului Cozia, intrarea drumului roman în pas impunând instituirea aici a unui punct de control.
UNITĂŢI STAŢIONATE

Suri sagittari (arcaşi sirieni). Sunt cei care în anul 138 au participat la construirea castrului. Vor staţiona în această regiune până în timpul domniei lui Antoninus Pius când sunt organizaţi în numerus şi mutaţi la Romula.

Cohors I Hispanorum Veterana Quingenaria Equitata (unitate de infanterie recrutată dintre hispanici având în componenţă şi corpuri de călăreţi). Un contingent al acestei unităţi va înlocui la Arutela (în anul 140?) pe arcaşii sirieni mutaţi la Romula. Din această unitate sunt cunoscuţi doi subofiţeri prezenţi în acest castru: Valerius Valerianus şi Terentius. Pe o lamă de argint datată la mijlocul secolului al II-lea este menţionat cu litere punctate numele primului: Valerius Valer[i]anus eq(ues) lib(rarius) c(o)hor(tis) I Hisp(anorum) ex [v]oto pos(uit). Numele celui de-al doilea apare pe un medalion din argint, cu inscripţia în interiorul unei coroane de lauri: Ter(e)nt(ius) dec(urio).

SUBOFIŢERI PREZENŢI LA ARUTELA
valerius terentius
   
ABANDONARE
Castrul a funcţionat până în prima jumătate a secolului al III-lea, când a fost puternic afectat de o revărsare neobişnuită a Oltului. Apele râului au distrus complet latura vestică şi câte un segment din laturile de nord şi sud.